da ... recunosc .... a fost perfect ...! a fost...
parca imi aduc aminte de privirea ta inocenta cand ne-am intalnit primadata ...
citeam o stare de confuzie si fericire in ochii tai ... fericire findca ma vazusesi pentru primadata dupa atatea promisiuni ... si confuzie findca nu stiai daca traiesti un vis sau daca esti treaza si pentru ca erai atat de entuziasmata incat nu mai stiai cum sa reactionezi ...
pana la urma vreau sa cred ca am fost singura persoana care te-am facut sa razi si sa plangi in accelash timp de fericire ...
nu pot sa imi scot din cap fatza ta atunci cand te tineam in bratze pe bancheta din spate a masinii mele si ochii tai imi strigau sa nu plec de langa tine si sa nu te las din bratze ... acel chim atat de inocent si atat de senin ... acel suflet care nu avea limite cand venea vorba de iubirea noastra ...
niciodata nu am fost atent la detalii .... greseala mea .... acum dupa atata timp de cand suntem separatzi .... observ un perete sters in fatza ochilor mei de fiecaredata cand ma pun la culcare .... un perete sters care acum nu mai inseamna decat un singr lucru .... ca trebuie din nou zugravit ... dar care in trecut insemna totul pentru mine si de fiecaredata cand il priveam si citeam ce e scris pe el plangeam de dorul cuiva ... plangeam din suflet .... si asteptam momentul reintalnirii noastre ... acel "te iubesc" si "ochii din umbra te vegheaza" au adus mare bucurie in viata mea ... in viata noastra ... si acuma tin minte cum ne-am dat amandoi mainile si am incercat sa exprimam ceva fromos si de neuitat impreuna pe un perete alb si nesemnificativ...
Era iarna ... tu plecai acasa ... zapada era mare .... si erai cu fratele tau care il chema tot Stefan ... ca si pe mine ... din cauza ca zapada era mare trebuia sa mergem in sir indian ... tu erai prima eu al 2-lea si fratele tau al 3-lea .... tu fiind in fata mea ... si mergand in spatele tau lasai urmele pasilor tai mici in zapada ... iau eu ... incercam sa calc pe "pasii tai" ;)) ... stiu ca sunt copil si ca am facut o chestie copilaroasa ... dar eu ma distram in momentul de fatza ... mai tarziu ... dupa ce ai plecat acasa faceam tot acceashi chestie ... dar nu cu zambetul pe buze ... ci cu lacrimi in ochi si cu tine imi telefon care imi spuneai "calmeaza-te te rog frumos iubitu`" si eu ziceam "da cum plm sa ma calmez pinguinu meu cand tu acuma pleci de langa mine?" ...
tin minte fatza ta cand veneam acasa de la tine ... citeam in ochii tai acel urlet tacut ... atatea lacrimi ... atatea sentimente ... ne tineam in brate ... si plangeam unul pe umarul celuilalt ... am trait o poveste ... o poveste care a fost frumoasa in ochii mei ...
atatea alinturi ... atatea gesturi ... atatea sentimente ... atata iubire ... atatea sperantze spulberate in vant.
imi pare rau ca in paradisul nostru in care existam ... pe plaja noastra pe care am construit atatea castele ... sa destramat ... imi pare rau ca eu am calcat pe castelele noastre de nisip ... iar tu fiind valurile marii le-ai luat in mare si le-ai spulberat toate ...
as putea sa scriu multe ... dar prefer sa nu o fac ... nu iti scriu sa ne impacam ... iti scriu ca mi-am adus aminte de tine .... nu vreau sa fac referire la ce am gresit ... vreau doar sa fac referire la "un cuvant din luceafarul care l-am trait noi" ...
imi pare rau ca sa ajuns aici .... unde cand te intreb daca eu am fost special tu imi raspunzi "orgasmul are accelash effect" dar nu conteaza asta ... acum tu esti fericita ... eu sunt fericit ... fiecare are viata lui , trairile si emotiile lui ... si imi cer scuze de deranj...
dar inca nu pot sa imi scot din cap fatza ta atunci cand te tineam in brate pe bancheta din spate a masinii si privirea ta plangea in fatza ochilor mei de faptul ca nu o sa ne mai vedem si sa nu plec de langa tine si sa nu te las din bratze ... accea fatza atat de inocenta si atat de senina ... acel suflet care nu avea limite cand venea vorba de iubirea noastra ...
da ... recunosc .... a fost perfect ...! a fost...
